Opinie: Acest articol reflectă opinia ziarului Berlinske despre tema prezentată.
Odată cu cedarea guvernului danez când vine vorba de arderea coranului, dictaturile islamice au ajuns să obțină ceea ce nu au reușit cu “criza lui Muhammed” și melodia despre cartea lui Salman Rushdies “Versul satanic”. Toate acestea sunt resultă într-o catastrofă globală a libertății de exprimare.
La prima privire poate semăna cu o mică și inocentă ajustare. “Vai Doamne”, o mică intervenție împotriva unor nemernici care insistă repetitiv să ardă coranuri în fața ambasadelor ce reprezintă regimuri islamice.
Dar dacă deschidem ochii să vedem perspectivele, raza de acțiune a planurilor guvernului danez de a “găsi o unealtă juridică” pentru a împiedica arderile coranului capătă noi dimensiuni pentru cetățeanul atent.
Nu este vorba despre ceea ce se întâmplă luni după-amiază pe un trotuar din Copenhaga. Este vorba despre cursul în care libertatea de exprimare se îndreaptă la nivel global, și cine capătă putere în dezvoltarea ei. Se îndreaptă într-o direcție unde mai mulți și mai mulți oameni din întreaga lume se pot exprima din ce în ce mai liberi? Sau se îndreaptă în sensul opus?
Din păcate, putem constata că guvernul danez cu legea sa iminentă, indiferent de cât de concret se materializează, contribuie la subminarea libertății de exprimare, nu numai în Danemarca ci în întreaga lume.
Se întâmplă așa pentru că limitarea libertății de exprimare, prin interzicerea arderii coranului, indiferent ce va constitui, este evident o exprimare a cedării. Guvernul danez a arătat că va ceda cererilor fundamentaliste islamice ce capătă influență asupra libertăților cetățenilor danezi.
Se cedează în fața presiunii. O presiune, care în ultimele zile și săptămâni a fost marcată și de violențe, cum ar fi atacul la ambasada din Irak și atacul armat asupra organizației non-guvernamentale daneze. O presiune prin care OIC – Organizația Țărilor Islamice – de-alungul a 20 de ani a intensificat de la un punct de vedere fundamental, că critica islamului ar trebui interzisă global. O presiune de la ONU ce a luat forma unei rezoluții îngrozitoare în Consiliul Drepturilor Omului din această vară, unde regimurile nedemocratice și represive au preluat puterea.
O presiune, ce vine de la țări și regimuri ai căror cetățeni nu au nici o fărâmă din libertatea de care ne bucurăm noi în Occident și în Danemarca. Regimuri care în multe cauzuri întemnițează și execută cetățenii care se exprimă în mod liber, Regimuri care nu acceptă libertățile religioase, dar în contrar viața cotidiană și comportamentul sunt suprimate într-un anumit grad. Regime în care se regăsesc “conducerea imamilor” din Iran și fundamentaliștii din Arabia Saudită.
Țări ca acestea, care prin motive politice interne au decis să exploateze situația la maxim, după ce câțiva oameni au ars coranul în Suedia și Danemarca. Au găsit o ocazie prin care să își crească impactul și puterea globală cu scopul de a combate acea libertate care este fundamentul democrațiilor vestice. Libertatea de exprimare, chiar și în moduri pe care mulți le consideră fără gust sau demne de critică.
Guvernul danez numai după câteva zile de presiune intensificată, a decis să se aplece, să se întoarcă și să cedeze. Asta nu va împăca setea regimurilor islamice pentru mai multe acțiuni. Pentru că acum au obținut ceea ce nu au obținut după crizele cărții lui Salman Rushdies, și criza Muhammed din 2005-2006. Au reușit să obțină plecăciuni de la guvernele Suediei și Danemarcei și să accepte realitatea că, elemente ale libertăților noastre din Danemarca sunt controlate de la distanță din Teheran, Riyadh și Islamabad. Nu este nimic mai mult decât o catastrofă, ale cărei consecvențe sunt infinit mai mari decât a opri un nemernic de la a folosi o cutie de chibrite pe o carte de coran.
